Timp

Straniu sentiment. Prin oraș au înflorit teii, dar n-au pic de parfum. Iar teiul meu încă nu s-a-ncumetat a rosti culoare. Așteptăm, însă fără graba de altădat’. Există un timp pentru toate. Și un anotimp ce se apropie timid, mai mult pe poante.

Nici Eminescu nu mai știe câte doruri zac adăpostite în tei.

Copil

Începe vara. Să fim atenți la copilul din noi. De zâmbetul lui, deschis, curat, sincer, depinde soarta adultului de azi. Vrem sau nu vrem, purtăm în noi toată copilăria. Și speranțele ei.

În tolbă

Când am plecat de acasă, tata mi-a pus în tolbă două gânduri: să am încredere în mine și în Dumnezeu. Mult timp n-am stat deloc strălucit la niciunul dintre cele două capitole. Treptat, am realizat că toate „întâmplările” mele bune, fericite, însorite au avut oameni drept mijlocitori. Uneori direct, alteori indirect. Lor simt a le mulțumi, iar și iar.

Bunăoară ție, floare-nrourată… dacă n-ai fi renunțat tu la el, nu l-aș fi întâlnit, cunoscut și iubit eu. Pe omul cald, blând și întreg care mi-a schimbat complet inima și viața prin dragostea și încrederea lui. Înălțător sentiment mi-a fost hărăzit să cunosc. Să învăț. Să cuprind.

Plouă

Sunt zile în care constați că distanțarea aceasta a creat deja crevase-ntre oameni, ba chiar și în om. Parcă nu ne-am mai (re)cunoaște… Sau ne-am pierdut răbdarea și toleranța…și pentru că avem senzația că timpul s-a comprimat.

Plouă. Puternic, vijelios, apăsat. Cu obidă. Bun prilej să mai spele din ofurile zilei. Unii spun că, din acest punct de vedere, plouă în van.

Incursiuni

A căuta ceva anume printre mesaje foarte vechi (pentru că deja ai îmbătrânit și stai prost cu ținerea de minte) poate fi o adevărată aventură. Și o incursiune, uneori plăcută, pe alocuri destul de împiedicată, în propria viață. Vezi avataruri, gânduri, rânduri pe care aveai impresia că le-ai pierdut ori rătăcit prin memorie, întâlnești cuvinte recitate ori răsturnate, unele frumoase, altele obidite, te reîntâlnești cu tine – cel care a(i) fost. Care s-a transformat, s-a schimbat, s-a maturizat, a-ntinerit, a-mbătrânit, iar pe alocuri a rămas…același.

Rămâi surprins de rândurile prietenoase care, odinioară, îți luminau ziua (zâmbești la amintirea lor), devii străin sau te încrunți ori te-ntristezi la vederea altor întâmplări care ți-au marcat viața sau drumul. Într-un sens sau altul. Unele gânduri acum te lasă rece. Te simți ușor vinovat de non-reacția la vederea lor. Altele te-ncălzesc la pieptul lor. Sunt toate ale tale. Te miri, cumva, că unele îți par acum străine, ori îndepărtate, desprinse parcă dintr-o altă viață ori poveste. Mirarea e la fel de mare când constați că sunt altele care, iată, azi nu (te) mai dor.

În final, găsești ceea ce căutai și-nchizi. Treci mai departe, mergi înainte, pentru că, nu-i așa, the show goes on.

Rămâne sentimentul de mulțumire pentru ceea ce este prezentul tău. Lași trecutul acolo unde-i este locul, în trecut, și-ți trăiești clipa de bucurie pentru felul în care simți viața azi. Cu toată inima și la pieptul lui.